BestChristmasDays.com

Intr-un articol publicat acum patru ani in “Dilema Veche“, antropologul Bogdan Iancu, de la Muzeul Taranului Roman, vorbea de o „moscraciunizare total(itar)a”.

“De la vanzatorii de la supermarket pana la macelarii din piata Matache si de la ecranul televizorului pana la panourile publicitare, totul imbraca haina lui Mos Craciun.

Eficienta cu care se imprastie peste tot il depaseste si pe Che Guevara, despre care auzeam la un moment dat ca este icon-ul cel mai popular din lume, mai popular chiar decat Iisus. Mos Craciun il bate pe El Che.

Si cred ca ii face o concurenta puternica si lui Paulo Coelho”, scria el.

* Multi oameni spun ca Mos Craciun nu exista sau ca a disparut.
FALS.

„Exista mai mult decat vrem”, spune Bogdan Iancu (foto) intr-un interviu pentru “Think Outside the Box”. Doar ca nu mai e “Mos Craciunul individual” al copilariei, al emotiilor, invaluit in surpriza si mister, ci unul previzibil, un slujbas al consumerismului care se vinde pe banda rulanta cu trei luni inainte de Craciun, un simbol demistificat odata cu fiecare abtibild lipit pe o sticla sau cu fiecare caciulita rosie, cu ciucure alb, purtata pe strada.

Mai exista Mos Craciun? Ce inseamna el astazi?

Normal ca exista. Exista mai mult decat vrem. Imaginea lui, asa cum am zis-o si in alte dati, seamana cu logoul lui Che Guevara folosit in demonstratiile de prin Occident. Mos Craciun e plenar, nu exista altceva care sa-l umbreasca in aceasta perioada.

Il gasesti de la sticlele de apa plata pana la craciunite sau papusi care dau din cap. Fiind peste tot, nu mai gasesti Mos Craciunul acela individual, al emotiilor. Ce ne emotiona cand intalneam acest personaj era faptul ca el aparea rar. Il “vedeam” o singura data, ne aducea trei portocale si doua joculete, apoi disparea din vietile noastre. Era rar ca reprezentare.

La ce perioada te referi?

La cea de dinainte de consumerism. Cred ca prin ’95 a inceput toata nebunia, cand Mos Craciun a inceput sa fie fixat pe suporturi, de la chipsuri la bombonele. Extrema este aparitia caciulitei rosii peste tot. Oamenii o poarta pe strada, in baruri, in mall-uri, si atunci care Mos Craciun sa mai existe daca toata lumea e Mos Craciun?

Mai este vorba de o perioada plina de filme in care Mos Craciun exista in mai multe variante decat cele inchipuite de noi cand eram mici. Nu mai e doar omul cu renii, ci un personaj care trece prin diferite situatii, de la film politist pana la comedie. Au aparut si Mos Craciunii rai, cei puternici, cei fragili. Este simptomul globalizarii. El exista, dar intr-o varianta foarte eterogena, cu imaginea standardizata in haina rosie, cu caciulita rosie si barba.

Mos Craciun e mai degraba o poveste urbana decat una rurala. In varianta rurala, el era un personaj care se putea imbraca in orice. Era de ajuns sa aiba barba ca sa poata sa aduca niste dulciuri.

Cand eram mici, il percepeam pe Mos mai mult ca pe un spirit. In seara de Ajun, ii simteai prezenta. Era si misterul ala indus de parinti, nerabdarea surprizei. Mai exista asta ceva?

Nu mai are cum sa existe. Numarul mijloacelor prin care el este demistificat a crescut infinit. Raportat la anul 1990, copiii au o gramada de mijloace prin care afla despre asta. De aici deriva si faptul ca Mos Craciun nu mai e o prezenta asociata copiilor cuminti, care si-au taiat unghiile sau au batistuta curata.

E un ins care aduce cadouri la toata lumea, e o locomotiva consumerista. Este exact ca Thiery Henry, care face reclama la lame de ras.

Si a prins si corporalitate, nu mai este un spirit al Craciunului in sens propriu.

A luat corporalitate odata ce noi am inceput sa ne punem caciulite rosii. Si odata cu asta, aura de mister dispare. Probabil de aceea basmele postmoderne au atata succes, pentru ca raman in zona de abur, de mister. Nu ne facem toti troli sau hobbiti, cel putin nu intr-o masura asa mare.

In ceea ce-l priveste pe Mos Craciun, e vorba de un soi de „Surprize, Suprize” la vedere. S-a dat telefonul la firma cutare si s-a angajat Mos Craciunul. Asta e chestia trista pentru copii. Nu mai au nici un contact cu un scenariu de poveste, nu mai exista nici un punct tensionat al povestii.

Stiu foarte bine ca vor primi ceva sub bradul de Craciun de la mama si de la tata, de multe ori sunt dusi direct la magazin si cadourile sunt luate sub ochii lor. Nu critic de pe versantul traditionalistilor, ci din perspectiva unui om caruia ii plac surprizele. Odata ce te-ai familiarizat cu scenarii predictibile, nu ti se mai poate intampla nimic spectaculos, in afara de o pana de curent, sa zicem.

Toata lumea il prezinta pe Mos Craciun ca pe un individ care merge la petreceri, il corporalizeaza, a devenit entertainment. Nu mai e pentru copii, e pentru adulti. In tranzitie, Mos Craciun s-a desprins cumva de zona copilariei si a devenit apanajul generatiei corporatiste de peste 30 de ani.

Un entertainer din zona bufoneriei. Un fel de Mickey Rourke din „The Wrestler” care a fost odinioara God, dar s-a invechit, si-a pierdut farmecul si a ajuns jucaria publicului. Parca il vad cum se intoarce seara acasa, isi arunca costumul rosu, isi toarna niste whiskey si ofteaza inspre un ren buhait: „Ce am ajuns, mai Rudolph…”

Sau isi toarna vin cu sulfiti (rade).

Cum ai vedea un Mos Craciun postmodern?

Ar fi intr-o varianta rea, din zona ecologica. Unul care vine, confisca jucariile de plastic ale copiilor si le duce la reciclat si le da in loc papusi traditionale facute din foi sau coceni de porumb.

Cand zic asta, scenarizez pe marginea obsesiei parintilor urbani. Poate sa sune exagerat, dar parintii urbani, mai ales cei din Bucuresti, au inceput sa fie obsedati de ideea ca jucariile sa nu fie kitsch, sa fie cat mai simple si sa aminteasca de un trecut idilic.

Care va fi Mos Craciunul viitorului?

Cu cat lumea vorbeste mai mult si mai intristata despre disparitia lui, desi toti participa la demistificarea lui, cred ca va avea loc un fenomen similar celui de pe piata gastronomica, unde toti alearga acum dupa mancare ca la mama acasa, sanatoasa, ecologica, bio.

Un trend posibil ar fi intoarcerea la Mos Craciunul copilariei adultilor. Singura lupta care se va da va fi intre cei care fac planificarea in publicitate si marketing si un public urban din ce in ce mai mare care nu isi doreste de fapt sa mai cumpere produsele astea brandificate cu Mos Craciun.

Stiu foarte multi oameni care isi vandalizeaza ambalajele produselor pentru a le dezbraca de Mos Craciun. Exista tot felul de obiecte care au impregnata imgainea lui, este un exces pe care nu poti sa nu-l amendezi. In plus, totul se creaza pe o perioada lunga de timp.

De pe la inceputul lunii noiembrie, clopoteii suna si culoarea rosie incepe sa inunde peisajul.